Riscul de rata a dobanzii reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere sau o nerealizare a profiturilor prognozate, datorita variatiei ratei dobanzii pe piata intr-un sens nefavorabil.
Pentru gestionarea acestui risc, trebuie analizata structura activelor si a pasivelor, determinand dependenta acestora fata de schimbarile ratei dobanzii.
In primul rand, toate activele si pasivele detinute trebuie clasificate in functie de sensibilitatea la variatia nivelului general al ratelor dobanzii pe piata.
Alegerea intervalului de timp pentru care se masoara sensibilitatea activelor si pasivelor este foarte importanta deoarece intr-un interval foarte scurt (de exemplu, o zi) marea majoritate a activelor si pasivelor sunt insensibile, in timp ce intr-un interval de timp suficient de indelungat (de exemplu, peste un an) toate activele si pasivele sunt sensibile. De aceea, intervalul de timp pentru analiza este de maxim un an.
Din aceasta perspectiva, se va avea in vedere scadenta activelor si pasivelor. Toate plasamentele ale caror venituri se vor incasa in intervalul de timp pentru care se face analiza sunt considerate active sensibile, dupa cum toate sursele de finantare ale caror costuri vor fi platite in perioada de timp pentru care se face analiza sunt considerate pasive sensibile.
Tinand cont de cele de mai sus, cand se prevede o scadere a ratei dobanzii este este benefica cresterea ponderii plasamentelor in titluri pe termen scurt cu venit fix (spre exemplu obligatiuni) si/sau a pasivelor cu rata variabila (imprumuturi pe termen scurt). Cand se previzioneaza cresterea ratei dobanzii, din contra, vor fi preferate imprumuturile cu dobanda fixa pe termen scurt, sau plasamentul in active cu venit variabil (actiuni). Trebuie insa subliniata din nou importanta duratei de timp.
Scaderea activelor sensibile la dobanda se poate face prin marirea plasamentelor cu dobanda fixa si prin marirea activelor cu decontare pe termen lung. Cresterea pasivelor sensibile la rata dobanzii presupune atragerea mai multor depozite cu dobanda variabila si micsorarea perioadei de decontare a surselor (a exigibilitatii pasivelor).
Obiectivul acestor actiuni de ajustare poate fi atat gestionarea riscului de rata a dobanzii, cat si cresterea profitului. Ca regula generala, in ceea ce priveste acoperirea riscului de rata a dobanzii, interesele personale sunt in opozitie cu interesele bancilor.
Sursa: FinMentor
Top