Optiunile (engl. options) reprezinta o categorie distincta si extrem de interesanta de instrumente financiare derivate. La fel ca in cazul contractelor futures, optiunile au la baza un activ suport, iar tranzactionarea lor necesita aceleasi doua parti: un cumparator (buyer/holder), respectiv un vanzator (writer/seller). Cu toate acestea, mecanismul de functionare al optiunilor se diferentiaza semnificativ fata de cel al contractelor futures, avand cateva caracteristici specifice.
Particularitatea esentiala a contractelor options este aceea ca ele creaza o asimetrie intre cumparatorul si vanzatorul optiunii. Astfel, riscul vanzatorului este nelimitat, in timp ce riscul cumparatorului se rezuma la suma platita drept prima.
Desi la prima vedere poate parea mai greoaie, urmatoarea definitie a optiunilor puncteaza toate caracteristicile importante ale acestora: contractele options reprezinta un acord intre doua parti -un vanzator si un cumparator-, prin care vanzatorul vinde cumparatorului, in schimbul platii unei prime, dreptul -dar nu si obligatia !- de a cumpara sau vinde un anumit activ, în anumite conditii (pret, termen de valabilitate).
Vom detalia in continuare toate conceptele importante cuprinse in definitia de mai sus, cu referire la optiunile tranzactionate pe piata reglementata, numite si "plain vanilla":
-
Prima reprezinta pretul contractului si este platita de cumparator vanzatorului in momentul incheierii contractului (al efectuarii tranzactiei). Este important de precizat ca, indiferent de evolutia activului suport, cumparatorul nu poate pierde nimic in plus fata de prima deja platita, intrucat, dupa cum s-a precizat in definitie, el detine acum un drept, fara insa a avea vreo obligatie.
-
In functie de dreptul negociat intre parti (cumparare / vanzare), exista doua tipuri de optiuni: CALL, respectiv PUT. Cumparatorul unei optiuni CALL se asteapta la o crestere importanta a pretului activului de baza, in timp ce vanzatorul de CALL mizeaza pe scadere, evolutie laterala, sau cel mult o apreciere usoara, care sa nu depaseasca valoarea primei incasate. Simetric, cumparatorul de PUT vizeaza scaderea majora a pretului activului de baza, in timp ce contrapartea sa considera ca in cel mai nefavorabil caz, eventuala crestere a pretului nu va fi mai mare decat prima.
-
Vanzatorul, fiind cel ce si-a asumat conform contractului o obligatie, se supune intotdeauna vointei cumparatorului, cel care a dobandit un drept, pentru care a platit o prima. Astfel, in cazul contractelor option de tip american, cumparatorul poate decide exercitarea contractului oricand pana la scadenta. In acest caz se produce cumpararea, in cazul optiunii CALL, respectiv vanzarea, in cazul PUT, la pretul prestabilit la incheierea contractului.
Cele doua operatiuni: cumparare, respectiv vanzare ce pot fi aplicate celor doua tipuri de optiuni: CALL, respectiv PUT, conduc la patru situatii distincte in care se pot afla cumparatorii, respectiv vanzatorii de optiuni: cumparare CALL vanzare CALL cumparare PUT vanzare PUT Graficele care prezinta rezultatul (profit sau pierdere), in functie de evolutia activului suport, pentru fiecare din cele patru situatii de baza posibile sunt prezentate in continuare:
Sursa: Finmentor
Top
Continuare articol