In acest articol vom discuta despre al doilea pricipiu pe care un investitor ar trebui sa-l considere in evaluarea unei obligatiuni, anume ca stabilitea financiara a emitentului, si de altfel abilitea acestuia de a-si acoperi cheltuielile pe dobanzi, trebuie sa fie evaluata in conditii economice care simuleaza o recesiune sau o depresie economica. Folosind un astfel de criteriu riguros, un investitor se poate asigura nu numai ca firma sau institutia respectiva va continua sa-si plateasca dobanzile la titularii de obligatiuni fara intrerupere indiferent de circumstantele macroeconomice, dar mai important, serveste sa-l asigure ca investitia sa originala (valoarea principalului) va fi redistribuita la scadenta in intregime.
In prima instanta, este necesar ca investitorul sa estimeze profitul societatii in cazul unei recesiuni. In general, intr-o astfel de stare economica, orice industria va suferi o scadere atat a veniturilor cat si a profiturilor, in multe istante unele societatii inregistrand chiar si pierderi. Dupa cum putem observa din graficul ulterior, marja profitabilitatii depinde in mare parte de activitatea economica a emitentului sau cu alte cuvinte, de industria din care acesta face parte.
Spre exemplu, profitabilitatea unei societati din domeniul de retail sau de utilitati, va fi intodeauna mai scazuta ca a uneia din industria petroliera sau farmaceutica. Tot odata, o marja de profit ridicata va fi invers corelata cu volatilitatea profiturilor unui emitent. Anume, o societate din sectorul bancar, poate avea o marja de profit ridicata in timp ce economia inregistreaza cresteri, dar va fi expusa la o scadere semnificativa a profitului in cazul unei recesiuni. In acelasi timp, un distribuitor alimentar poate beneficia de o marja de profit mult mai scazuta dar consecventa, deoarece cerinta pentru serviciile oferite de acesta va fi in mare parte independenta de situatia macroeconomica.
Odata ce un investitor a ajuns la o concluzie cu privire la profitabilitatea unui emitent in a carui obligatiuni intentioneaza sa investeasca, urmatorul pas va implica estimarea cheltuielilor pentru dobanzile la obligatiuni. Aceasta statistica este in general disponibila in declaratia anuala de venit a emitentului, sau daca nu, poate fi calculata in functie de rata de dobanda la obligatiuni si nivelul datoriilor restante. Spre exemplu, in tabelul din pagina urmatoare am calculat acoperirea cheltuielilor pe dobanzi pentru doua societati din industrii diferite (General Electric vs. McDonald's) pentru o perioada de 10 ani, timp in care a avut loc una dintre cele mai severe recesiuni din ultimii 80 de ani.
Sursa: Finmentor
Top
Continuare articol