In articolele anterioare am stabilit ca in eventualitatea in care o obligatiune este garantata de un gaj sau o proprietate, investitorul nu ar trebui sa-si relaxeze stardardele de selectare deoarece valoarea activului respectiv va fi supus la o variatie foarte larga in cazul falimentarii emitentului. Exista insa cazuri cand sprijinul oferit de un gaj poate suplimenta o analiza financiara adecvata, asadar oferind investitorului un grad de siguranta mai ridicat.
Garantii de utilaje
Un prim scenariu in care valoarea gajului poate fi luat in cosiderare de catre un investitor, este atunci cand emitentul gireaza cu un echipament propriu, a carui functie nu este specific activitatii de afaceri a societatii. In general, firmele din industria de transport emit astfel de obligatiuni, unde gajul poate lua forma de vagoane (cai ferate), avioane sau camioane. Aceste tipuri de echipamente pot fi considerate ca active pe termen scurt, deoarece in cazul unui faliment, emitentul le poate licita la reducere mica in comparatie cu pretul pietei, putand sa fie folosite imediat in activitatea altor societatii (presupunand ca starea echipamente este decenta).
Garantii financiare
A doua categorie de gaj pe care o societate o poate folosi in cazul unei emiteri de obligatiuni, este de a gira cu activele financiare a unei alte societati precum ar fi: actiunile sau obligatiuni acesteia. In majoritatea cazurilor, aceste tipuri de obligatiuni vor contine anumite acorduri care vor impune ca pretul de piata a garantiilor financiare sa fie intretinut la un anumit nivel deasupra valorii nominale (valoarea par) a obligatiunilor, astfel incat sa asigure acoperirea acestora in cazul unui faliment.
Garantii imobiliare
Un ultim exemplu in care gajul are o importanta critica este in cazul obligatiunilor imobiliare. Ca si in exemplele anterioare, in astfel de circumstante este foarte important ca societatea care sta la baza respectivelor obligatiuni sa gireze cu o proprietate a carei valoare nu este legata de succesul operational al societatii. Cu alte cuvinte, imobilul ar trebui sa fie non-specific astfel incat sa poata fi usor de vandut in cazul unei restructurari financiare. Un punct suplimentar de consideratie pentru un investitor interesat in astfel de obligatiuni, este ca valoarea totala a obligatiunii nu ar trebui sa depaseasca 66.7% din valoarea rezonabila de piata a proprietatii. Prin rezonabil, ne referim la faptul ca proprietatea ar trebui evaluata la un pret care sa excluda proportia care este asociata cu orice castig speculativ inregistrat de aceasta (daca este cazul). Ignorand aceasta caracteristica cheie, un investitor poate fi inselat de siguranta unei obligatiuni in eventualitatea in care valoarea imobilului va suferi o scadere. Un exemplu recent a unui astfel de eveniment este oferit de criza de sub-prime din Statele Unite din 2008.
Sursa: Finmentor
Top