Un ultim factor pe care un investitor ar trebui sa-l cantareasca cu atentie in procesul de analiza a unei obligatiuni este gradul de indatorarea a emitentului. Dupa cum stim, orice societate isi finanteaza activele prin emiterea de obligatiuni si/sau capital social. In functie de activitatea de afaceri, o firma poate decide sa se finanteze numai prin datorii, capital social, sau o combinatie a ambelor. Pentru societatiile cu venituri stabile, cum ar fi cazul utilitatilor publice, emiterea de obligatiuni ofera cel mai atractiv mod de finantare. In mod similar, pentru firmele high-tech al caror flux de numerar este foarte imprevizibil, finantarea prin emitere de actiuni este cea mai favorabila. O structura de capital inadecvata (de exemplu un nivel de indatorare excesiv) poate duce deseori la falimentarea unei societati care altfel ar fi fost atractiva din punct de vedere al activitatii de afaceri. Ca atare, in plus de faptul ca un investitor ar trebui sa se asigure ca dobanda unei obligatiunie este suficient de acoperita de profiturile emitentului, el ar trebui sa confirme ca societatea care sta la baza acestor obligatiuni are o structura de capitalizare stabila.
Standarde de selectare
Gradul de indatorarea a unei societati poate fi calculat folosind urmatoarea formula:
D/CS = DATORII TOTALE รท CAPITAL SOCIAL TOTAL
unde capitalul social este definit de actuala capitalizarea de piata a societatii (adica "market capitalization"). Urmatorul tabel prezinta criteriile maxime de selectare a unei obligatiuni conform raportului de indatorare, impreuna cu cele minime de acoperire a cheltuielilor pe dobanzii:
| Raport D/CS | Acoperire Dobanzi |
| Sectorul de Utilitati Publice | 2 x | 1,5 x |
| Sectorul de Transport | 1,5 x | 2 x |
| Sectorul Industrial | 1 x | 3 x |
| Sectorul de IT/Tehnologie | 0,5 x | 4 x |
Intrucat raportul de indatorare cat si acoperirerea cheltuielilor pe dobanzi au la baza o variabila comuna, anume valoarea datoriilor totale ale unei societati, este evident ca aceste raporturi vor fi interdependente. In majoritatea cazurilor, daca o societate indeplineste criteriile minime in ceea ce priveste acoperirea ratei de dobanda, atunci ea va indeplini si criteriul maxim de indatorare. Exista insa anumite circumstante cand aceasta relatie directa nu este atat de evidenta.
Exceptii
O prima exceptie de la regula generala descrisa mai sus, apare atunci cand un emitent indeplineste standardele de indatorare, dar nu reuseste sa demonstreze un istoric de profitabilitate adecvat pentru a-si acoperi cheltuielile pe dobanzi. Un astfel de exemplu este oferit de cazul firmei Caterpillar (CAT), ale carei date financiare sunt prezentate in tabelul de mai jos:
| 2001 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 |
| Datorii Restante | 14,8 | 16,0 | 17,8 | 19,4 | 19,5 | 24,5 | 25,0 | 35,1 | 31,9 | 31,1 |
| Capital Social | 12,2 | 12,6 | 16,6 | 21,9 | 28,5 | 38,9 | 42,2 | 28,4 | 25,6 | 43,9 |
| Raport D/CS | 1,21 | 1,27 | 1,07 | 0,88 | 0,68 | 0,64 | 0,59 | 0,91 | 1,25 | 0,71 |
| Profit Net | 0,80 | 0,80 | 1,08 | 1,98 | 2,78 | 3,46 | 3,47 | 3,52 | 0,91 | 2,72 |
| Dobanda la Obligatiuni | 0,94 | 0,80 | 0,72 | 0,75 | 2,03 | 1,30 | 1,42 | 1,43 | 1,43 | 1,26 |
| Acoperire Dobanzi | 0,57 | 0,95 | 0,59 | 0,78 | 2,72 | 3,34 | 3,21 | 2,62 | 2,06 | 2,80 |
Sursa: Finmentor
Top
Continuare articol